Castelul Bran

CASTELUL BRAN (1920-1947)

<< BACK

     La 1 Decembrie 1920, brasovenii – prin glasul primarului lor, dr. Karl Schnell – au daruit castelul familiei regale romane, care l-a stapanit timp de douazeci si sapte de ani. Dupa ce a intrat in stapanirea familiei regale, intre 1920-1930 castelul a suferit o serie de transformari arhitecturale, in dorinta de a se face din el o moderna resedinta de vara. Lucrarile au fost conduse de arhitectul ceh Karel Liman, care a lucrat si la castelele Peles si Pelisor. Au fost adaugate doua turnuri pentru scari, meterezele si gurile de tragere au devenit ferestre, sobele si vetrele au fost transformate in camine moderne.

     Pentru a putea fi locuit de familia regala, Castelul Bran a fost dotat cu toate utilitatile necesare unei adevarate resedinte regale. Apa era asigurata de fantana sapata in curtea interioara a castelului, la o adancime de 57 m. Pentru iluminarea castelului, regina Maria a ordonat – in mai 1932 – construirea unei uzine electrice cu turbina, la care au fost racordate si comunele Bran, simon si Moeciu, “comune sarace, pur romanesti si care intr-un viitor apropiat n-ar fi putut avea acest avantaj”, dupa cum se aprecia intr-o scrisoare de multumire adresata de locuitorii celor trei comune reginei Maria. Turbina – fabricata de firma Voith – a fost pusa in functiune pe 29 august 1932. A mai fost construita si o centrala hidroelectrica de 85 c.p. pe raul Turcu, in decembrie 1932, pentru iluminarea castelului si a imprejurimilor.

     Comunicarea cu exteriorul era facilitata de existenta a trei posturi telefonice in castel. Instalatia telefonica si centrala au fost modificate si inlocuite in 1941 si 1944, la cererea printesei Ileana. Cum castelul avea – pe langa subsol si parter – patru etaje, el a fost prevazut si cu un ascensor, la fel ca si Pelesul. Liftul a fost amenajat pentru a usura deplasarea reginei din parc in castel. Pentru o mai usoara comunicare cu Casa de ceai a fost instalat un funicular, cu ajutorul caruia era transportata de la bucataria castelului mancarea pe care regina o servea cu oaspetii sai. Casa era prevazuta cu instalatie de apa rece si calda, lumina electrica si canalizare, fiind special amenajata pentru minireceptii intr-un cadru natural. in 1946 la castel a fost introdusa alimentarea cu gaz metan.

     Si la Bran, ca si in cazul altor palate si castele, fantezia reginei Maria in domeniul arhitecturii s-a manifestat din plin. Astfel, au fost construite o casa de vanatoare, o bisericuta din lemn, o casa de lemn (cu 7 camere) si doua bordeie (unul pentru regina, altul pentru printesa Ileana). Castelul Bran a fost – alaturi de palatul de la Balcic – resedinta cea mai draga reginei Maria, care, cu fantezia-i cunoscuta, a transformat solida si, aparent, neprimitoarea cetate intr-o moderna si confortabila locuinta de vara. Domeniul predilect al reginei a fost decorarea interioarelor, saloanele de la Pelisor si de la Cotroceni purtand amprenta stilului impus de suverana. Nici Branul nu a scapat unor asemenea transformari, desi arhitectura rigida a castelului nu a permis prea multe modificari ale interioarelor. Totusi se pot remarca: Sala mare, in fapt o sufragerie decorata in stilul Renasterii germane, Salonul galben al reginei Maria, Salonul de muzica, Odaia tiroleza a regelui Carol al II-lea, Odaia saseasca a printului Nicolae, toate fiind expresia gustului suveranei. in seria acestor transformari se inscrie si construirea unor dependinte in jurul castelului: Casa de ceai, construita din barne de lemn (144 m²), Casa de musafiri, zidita din piatra bruta (78 m²), Casa copiilor printesei Ileana (43 m²), Casa personala noua (176 m²), locuinta personalului (378 m²), grajduri pentru cai si sase garaje.

     Castelul a fost locuit doar de unii membri ai familiei regale, carora li s-au amenajat apartamente separate. intre ei se detaseaza regina Maria, care ocupa un apartament compus din hall, camera de toaleta, doua saloane (intre care si cel Galben), dormitor, baie si sufragerie, apartament in care suverana a adunat tot felul de obiecte (servicii, icoane, statuete, tablouri, carti). Credincioasa, regina Maria a amenajat la Bran – ca, de altfel, in toate resedintele regale pe care le-a ocupat – o capela, a carei pictura a fost executata in noiembrie 1927 de Artur Verona (platit cu 200.000 lei). Capela – dotata cu un altar de lemn aurit sculptat, un iconostas, un candelabru, trei strane, trei sfesnice, doua cruci si doua icoane – a fost, alaturi de bisericuta din lemn de langa Casa de vanatoare, locul in care regina s-a recules in momentele de restriste sufleteasca. Tot la Bran, intr-o nisa special amenajata in stanca de langa vechea biserica de lemn, va fi depusa – prin grija printesei Ileana – , in toamna anului 1940, caseta cu inima reginei, adusa de la Capela “Stella Maria” din Balcic.

     In anul 1995, pe peretele criptei din stanca a fost montata o placa memoriala care sa aminteasca tuturor vizitatorilor faptul ca aici s-a aflat depusa – pentru un timp – caseta continand inima reginei Maria. in amintirea mamei sale pe care a iubit-o nespus, printesa Ileana reuseste, mai 1941, sa depuna in Capela ramasitele pamantesti ale principelui Mircea, indeplinind astfel o mai veche dorinta a mamei sale. Regina Maria a transformat nu numai castelul, ci si parcul Domeniului Bran, care a fost amenajat dupa planurile si gusturile ei. Florile au fost marea pasiune a reginei, la toate resedintele regale existand moderne sere prevazute chiar cu calorifere, pentru a fi incalzite iarna. La Bran o astfel de sera si o mica gradina de trandafiri au fost amenajate in iulie 1922 dupa planurile arhitectului Karel Liman si construite de firma Klof & Co. din Codlea. Tot de la Codlea erau aduse rasadurile de flori (trandafiri, dalii, crizanteme), dar s-a apelat si la comenzi in strainatate (la Erfurt si Reading – Anglia) pentru unele specii rare. Gradinarul sef al castelului era Petre Conrad (care primea un salariu lunar de 3.691 lei), iar sef al Parcului regal Bran a fost – pana in 1938 – Constantin Pamula. El a primit 3.113 lei cu care i-a “mituit” pe paznicii de la Cetatea Veche si i-a platit pe granicerii ce au ajutat la prinderea gratioaselor pasari. Lebedele au creau mari probleme reginei, ducand chiar la un conflict cu locuitorii Branului. Deoarece o lebada a fost mancata de caini, oamenii de la castel au impuscat canii de rasa ai particularilor din zona, care s-au adresat direct reginei, protestand. Reginei i-au placut si caii, fiind pasionata de echitatie, sport pe care il practica adesea in parcul castelului si pe terenurile de calarie de la Brasov. In timpul reginei Maria, Castelul Bran a cunoscut perioada sa de glorie ca resedinta regala. Domeniul Bran a fost extins de regina, prin cumpararea sau trecerea in proprietatea ei a fanetelor din jurul castelului. in 1934 padurea Magura a fost cumparata de regina. Un alt domeniu ce a apartinut suveranei a fost Copaceni, iar la Brasov avea in proprietate terenurile de calarie.

     Suprafata totala a Domeniului Bran – evaluata dupa moartea reginei – era de 233 iugare, la care se adaugau 183 iugare de padure (fag si brad), 93 iugare de pasune si 2 iugare de faneata. Cat timp a stat la Bran, regina Maria a facut tot ce-a putut pentru a ajuta satele invecinate si locuitorii lor. Multi sateni lucrau cu ziua pe Domeniu, in gradinile parcului sau la diverse lucrari la castel, prestatie pentru care erau retribuiti. Dupa ce in castel a fost introdusa centrala electrica, trei sate din jur (Bran, simon si Moeciu) au fost racordate la reteaua nou infiintata, la scoala de meserii din Bran iluminatul fiind gratuit. Traditia ajutorarii satelor vecine a fost mentinuta si de succesoarea reginei la castel, printesa Ileana. in iunie 1939 ea a fost de acord ca in patru camere de la parterul castelului sa functioneze un Camin Cultural pentru locuitorii comunei Bran.

     Castelul a fost in timpul reginei Maria nu numai resedinta de vara, ci si loc de petrecere, aici organizandu-se receptii si ospete cu adevarat regale. De pilda, in august 1934, la un asemenea dineu s-au consumat: un iepure, sapte porumbei, cincisprezece pui, o suta douazeci de oua, zece kg. nisetru, sapte kg pepeni etc. Regina Maria a incetat din viata pe 18 iulie 1938, incheindu-se in acest fel o epoca glorioasa din istoria monarhiei romanesti. Desi sosise doar cu o zi inainte in tara, regina si-a manifestat dorinta de a merge la Bran si Balcic, resedintele ei favorite. “Ne spune cat de fericita este de a se fi intors acasa si cum vrea, dupa o odihna aici (la Pelisor – n.n.) sa se duca la Bran si Balcic”, nota, in jurnalul sau, regele Carol al II-lea. Din pacate, ultima ei dorinta nu a mai putut fi indeplinita. Regina a redactat un testament si o scrisoare adresata “tarii mele si poporului meu”. Textul Scrisorii adresate tarii se constituie intr-un emotionant testament moral – marturie suprema a iubirii pe care regina a nutrit-o fata de poporul pe care i-a fost dat sa-l conduca. si tot in acest document, regina Maria isi declara pentru ultima data pasiunea cu care a cladit cele doua resedinte favorite – Balcicul si Branul –, manifestandu-si dorinta ca inima sa-i fie “adusa si asezata in Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii”. Prin cel de-al doilea testament, regina Maria a lasat ca mostenire Castelul Bran printesei Ileana. Printesa – care locuia cu sotul ei, Anton de Habsburg, in castelul din Sonnberg (Austria) – va ajunge prea tarziu in tara pentru a-si mai gasi in viata mama. Va participa, totusi, la inmormantarea de la Curtea de Arges. “Pentru mine – isi va aminti ea – a fost mama mea, a fost Regina mea si a fost cea mai buna prietena pe care am avut-o”.

     Dupa moartea reginei, pe 3 august 1938, arhitectii D. Antonescu si Eugen Dimitriu au intocmit actul de evaluare a Domeniului regal Bran. Castelul a fost evaluat la 4.967.500 lei, pamantul la 5.800.000 lei iar celelalte cladiri ale complexului la 9.264.500 lei. in total Domeniul Bran valora 20.032.000 lei. Peste o saptamana, la 11 august, s-a facut partajul oficial, castelul fiind trecut in proprietatea printesei Ileana, care va reveni definitiv in tara, abia dupa abdicarea regelui Carol al II-lea, in septembrie 1940.

     Castelul Bran a cunoscut o noua evolutie pe parcursul celor noua ani cat s-a aflat in posesia printesei Ileana. Lucrurile s-au desfasurat oarecum normal, dar nu mai aveau fastul si rigoarea impuse de regina Maria. Cu administrarea domeniului a fost insarcinat – pana la 1941 – generalul Eugen Zwiedineck, fostul maestru al Curtii reginei Maria. Dupa 1941 el a fost inlocuit de Carol Guttman, fostul administrator al palatului Balcic. Rupand traditia aliantelor matrimoniale pe care fratele si surorile sale le facusera cu membri ai familiilor regale din Balcani (Carol se casatorise in 1921 cu printesa Elena a Greciei, Elisabeta cu regele George al II-lea al Greciei, in acelasi an, iar Marioara cu regele Alexandru al II-lea al Iugoslaviei, in 1922) – ceea ce i-a adus reginei Maria renumele de “soacra a Balcanilor” – printesa Ileana se va casatori in 26 iulie 1931 cu arhiducele Anton de Habsburg (1901-1988). Ceremonia s-a desfasurat la castelul Peles din Sinaia, dupa care cei doi miri au facut o excursie la castelul Bran.A fost ultima casatorie a unui membru al familiei regale desfasurata in Romania. Bucuria celor doi soti de a petrece mai mult timp in Romania a fost insa de scurta durata, deoarece – sub pretextul ca prezenta unui Habsburg pe teritoriul Romaniei ar putea provoca incidente in Transilvania – regele Carol al II-lea nu a ezitat sa-i ceara sorei sale sa-si stabileasca resedinta in strainatate. Initial, nu s-a permis nici macar diplomatilor de la Legatia Romaniei de la Viena sa ia legatura cu principesa Ileana, incercandu-se o izolare totala a ei. Era o modalitate subtila de a o indeparta de familie si de mama sa, regina Maria, lucru care a afectat-o foarte mult. Nemaifiind acceptata in tara decat la unele ceremonii speciale ale familei regale care reclamau si prezenta sa, printesa Ileana se va consola cu ideea pierderii locurilor natale si va incerca – impreuna cu sotul ei, Anton de Habsburg – sa-si intemeieze un camin fericit, desi marturisea ca “am avut destule motive sa raman statornica in vechea mea fideliatate fata de Romania”. O consolare pentru acest suflet sensibil a venit in anul 1934, cand cei doi soti au cumparat castelul vechi de patru sute de ani din Sonnberg, situat la cincizeci de kilometri de Viena, care “a devenit casa noastra cea mai frumoasa”. Printesa a locuit la castelul din Sonnberg impreuna cu cei sase copii ai sai si ai arhiducelui Anton de Habsburg : stefan (n. 1932), Maria-Ileana (Minola) (n. 1933), Alexandra (Sandi) (n. 1935), Dominic (Niki) (n. 1937), Maria-Magdalena (Magi) (n. 1939) si Elisabeta (Herzi) (n. 1942).

     In perioada celui de-al doilea razboi mondial – in timp ce sotul ei va servi in armata germana, fiind luat prizonier – Ileana activeaza ca infirmiera, asa cum facuse odinioara si mama ei, in timpul primului razboi mondial. Ea infiinteaza langa Castelul Bran un spital (unde va ingriji ranitii) pe care il va numi “Spitalul Inima Reginei”. Va scrie si o carte de memorii despre acest episod din viata ei: Hospital of the Queen’s Heart, aparuta la New York in 1954. Peste decenii, cand s-a reintors in tara, in septembrie 1990, printesa Ileana – devenita acum Maica Alexandra – va vizita Castelul Bran, gasind spitalul in paragina si mica biserica de lemn demolata. O data cu abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, printesa Ileana – impreuna cu sotul si copiii ei – va parasi Romania, lasand Castelul Bran in custodia statului roman, care l-a transformat in muzeu.