Elemente de arhitectura ce au marcat evolutia Castelului

     Când pregnant, când abia sesizabil, anii, evolutiile istorice, razboaiele si castelanii si-au lasat amprenta asupra castelului înca din momentul ridicarii sale (1377).Fiind o cetate de “trecatoare” cu scop militar bine determinat, constructia a comportat în prima faza o incinta patrulatera neregulata, alungita pe axa est-vest, folosind cu iscusinta avantajele oferite de teren. Pe latura de vest era înconjurata de o curtina si un turn rotund de colt. Tot din prima faza dateaza se pare, zidul de incinta donjonul de pe latura nordica.

     Zidul de incinta, construit din piatra bruta si pe alocuri din caramida provenita de la reparatiile ulterioare,era prevazut cu doua nivele de guri de tragere.

     Donjonul-cea mai înalta constructie a cetatii-a fost plasat pe latura nordica, având forma dreptunghiulara cu un acoperis într-o singura panta pronuntata. Turnul avea în partea inferioara o zidarie masiva, ce îmbraca stânca, iar în partea superioara se termina cu un foisor de observatie, probabil de o data mai recenta. La nivelele superioare era prevazut cu câte o încapere.

     Latura exterioara a fost prevazuta cu sase guri de tragere, transformate ulterior în ferestre. În încaperea de sub panta acoperisului se pastreaza pe tencuiala o inscriptie în latina care aminteste de o restaurare a acestuia în anul 1723. În fata foisorului, spre nord, se afla un fronton cu creneluri “treptate” si rotunjite, sub care se afla doua rânduri de arcade oarbe. Crenelurile, de influienta italiana pot fi atribuite secolului al XIV-lea, însa cele doua frize de arcade oarbe sunt mai târzii, posibil secolul al XVII-lea. Elementele decorative, asemanatoare celor de pe donjon, (creneluri si arcade oarbe) se regasesc si pe latura vestica la cladirea alipita donjonului.

     La est, încaperile de la parter - ridicate ulterior - include în structura lor, elemente ale unui posibil drum de straja. Necesitatile de aparare împotriva atacurilor turcesti din secolul al XV-lea, au determinat construirea, pe aceasta latura si a unui turn rotund. Intrarea se facea printr-o deschidere pe latura de sud la care se ajungea cu o scara mobila,dupa cum o atesta calatorii straini. Turnul rotund al “pulberariei”, amintit printre primele elemente arhitecturale ale cetatii, se afla în unghiul sud-vestic. Este posibil ca,la origini, sa fi avut o sectiune patrata sau dreptunghiulara. În 1595, dupa explozia provocata de un traznet, acesta a fost refacut. Incendiul din 1619, în care o mare parte din edificiu a fost distrus, a generat ample lucrari de restaurare în urma carora s-au facut ample modificari.

     Lucrarile, incepute în 1622 dupa planurile principelui Gabriel Bethlen au adaugat turnul de sud, au dublat si au îngrosat curtina de sud. Atunci s-a construit, pe latura estica, (înlocuindu-l pe cel vechi) turnul portii; de forma dreptunghiulara, construit din blocuri noi din piatra necioplita. Sub acoperis a fost prevazut cu doua “pechnaze” (“machicoulis”) care aparau intrarea în castel.

     Tot în perioada amintita s-au mai construit un turn dreptunghiular la est, turnul cu baza patrata cu doua etaje în care s-a amenajat intrarea de astazi în castel (secolul al XIX-lea). Donjonul a fost rotunjit în curtea interioara, adaugându-i-se atica poloneza cu decor specific perioadei Renasterii.

     În 1723 are loc o noua renovare a cetatii (atestata de inscriptia în limba latina de pe latura nordica) cu modificari de nivele, boltiri si cu deschideri de ferestre în ambrazuri adânci. Secolul al XIX-lea a adus o grava deteriorare a cetatii prin înlocuirea acoperisului cu fasine, în timpul ocupatiei austriece. În urma reparatiilor dintre 1883-1886 acoperisul a fost restaurat si îmbracat cu tigla. Tot de atunci dateaza scara de acces actuala, atestata în inscriptia în limba germana (datata 1886).

     Odata cu trecerea cetatii Bran în proprietatea Reginei Maria, în anul 1920, au avut loc cele mai importante lucrari de restaurare, realizate de arhitectul ceh Karel Liman, lucrari ce trasforma edificiul medieval într-un castel, resedinta de vara, al suveranei.

     Viziunea romanica a lui Liman nu a modificat volumetria castelului, privita din exterior, ci a continuat modelul stilistic construind o mica loggia în curtea interioara si amenajând la parterul turnului “pulberariei” Capela, pictata în 1927 de Artur Verona.

     La etajul III a construit o alta loggia iar la etajul IV, o terasa. Deasemenea, în interior, a creat semineurile (prin transformarea unor sobe), terasele de legatura între etaje, decoratia unora dintre ele cu elemente cinegetice din lemn sculptat în stil Altdeutsch bavarez.

     În ultima faza a restaurarilor au fost adaugate doua turnuri pentru scari si s-au înlaturat o parte din acoperisuri, pentru a permite o supraetajare (etajul IV).

     Plecând de la o constructie tipica pentru structura unei fortificatii de secolul al XIV-lea, castelul ajunge sa încorporeze în fatadele sale interioare si exterioare, diferite elemente arhitecturale din diferite epoci care nu îi anihileaza echilibrul formal.